Scîntee...

Atîta timp cît ochii tăi mă ard în piept

Senzațiile de tine nu-mi mai trec

Și depărtarea mă sufocă,mă face să mă-nnec

Vei fi mereu a mea,promit că n-am să plec

Sunt mult prea plin de tine

Și simt cum te pulsează inima prin vene

Te simt prin corp cum te discută creerul

Tu ai distrus cu firea ta tot întunericul

Tu-ai stins și focul ce ardea demult

Dar ai lăcat scînteia care frige și mai mult

Și-arunci cîti-un cuvînt peste scînteia-ncinsă

Ca starea mea mereu să fie tot aprinsă

Să ardă pentru tine sau este doar o glumă

În capul meu idei nebune mai răsună

Mă bucur,cel puțin că judec încă rece

Și mă-ntristez de faptul că scînteia tot nu trece...