Atîta timp cît
ochii tăi mă ard în piept
Senzațiile de
tine nu-mi mai trec
Și depărtarea mă
sufocă,mă face să mă-nnec
Vei fi mereu a
mea,promit că n-am să plec
Sunt mult prea
plin de tine
Și simt cum te
pulsează inima prin vene
Te simt prin corp
cum te discută creerul
Tu ai distrus cu
firea ta tot întunericul
Tu-ai stins și
focul ce ardea demult
Dar ai lăcat
scînteia care frige și mai mult
Și-arunci cîti-un
cuvînt peste scînteia-ncinsă
Ca starea mea
mereu să fie tot aprinsă
Să ardă pentru
tine sau este doar o glumă
În capul meu idei
nebune mai răsună
Mă bucur,cel
puțin că judec încă rece
Și mă-ntristez de
faptul că scînteia tot nu trece...